Tata

Viata este cel mai negru gand cu care ne-nvelim seara de seara
Cand aruncam tabieturile de zi pe noptiera.
Voi adormi pe bratele singurului meu prieten.
Noi, oamenii, alergam dupa vise.
Si cand ele nu mai fug de noi
Constatam ca sunt precum fumul primei tigari de dimineata,
Pe care o stingem de sufletul celui mai aproape.
Iara el ne va lasa.
Si el va face la fel cu noi.
Astazi voi purta camasa ta,
Voi pune pe mine camasa singuratatii
Caci ploua afara
Si cand hainele mi se vor uda pe aleea din spatele blocului
Voi alerga pana sus sa iti fur din garderoba.
Si tu vei rade,
Iar rasul tau imi va umple ziua
Pentru ca tu nu esti egoist.
Si mica mea escapada, tata, ma va arunca in bratele tale
Pe care eu, copil, as vrea sa le stiu mai ales acum.