Mihai

Ispitita de aroma unei albastre flori ,
Caut sa te-nteleg , Mihai ,
Caci ma-ntreb : ai ,
Vreodata , sa mori ca simplii muritori ?

Atat de preocupat de vesnicie
Si de cer , de toate !
Ai fost menit ca numele sa-ti dainuie ,
Tu , zburatorule , le ai pe toate !

Ma-ntreb , esti condamnat cu vesnicia ?
Nu cred sa fii Dumnezeu , urgia !
Desi esti soare , luceafar , luna ,
Apui , iar apoi satanic , iar rasari !

Cunoscut-ai tu pe cele moarte ,
Pe cel Dumnezeu , celest calau ,
Si avut-ai tu nimic si toate
Si iubit-ai peste tot si peste poate !

Impartasit-ai noua fericirea ,
Caci cand te citesc asta imi plangi  :
O fericire amara , zicu-i eu cunoasterea
A carei pret e-ntregul timp sa scurgi .


...randuri inchinate vesnicului Eminescu 

Sa nu ma uiti , zburatorule ...

Lacrimi multe pierdute-n neant ,
Suflet ratacit intre alte mii ,
Ascult ecoul trist al unui suspin ,
Ascult o inima ce traieste-n spini .

Tepi , adanc , patrund incet
Pe-un drum prost luminat
De-un fost sarut, acum amar ,
Distrug tot ce le este dat .

Rogu-te , lasa-mi amintirea !
Ia tot . Si-asa sunt nimic .
Totul pentru amintirea unui sarut ,
Totul ca sa-nvat din ce-a trecut .

Sunt mai mult umbra decat om ,
Mai mult gand si ura , sunt ...
O amintire de sub un pom ,
Un fost sarut al unui zburator .

Masca insetatului

Ne punem masti pe suflet
Pentru a nuanta nu naivitatea sau cumplitul,
Ci mai degraba pentru a oglinzi
Ce-ar pofti lumea sa vada.

Dar de nu e duhul
Cel ce se cade sa decida,
La ce bun consumi o viata neimplinita?

De nu-i suflare intre oameni
A ta masca s-o topeasca,
Atunci ce-i soarta asta sangeroasa
De nu-i o carte disperata?

In as nu e intotdeauna sfarsitul
Intocmai cum neumblatul
Nu se umple de suflarea vantului,
Ci de multa omenire
Care casa nu-si gaseste.

Dar a nesatisfacutului sete
Existenta nu i-o potoleste.

Iara pentru acela de nu cauta
A spiritului impacare,
Ci in van miraje fugareste,
Nu-i multumitoare lumea noastra toata.