Ne punem masti pe suflet
Pentru a nuanta nu naivitatea sau cumplitul,
Ci mai degraba pentru a oglinzi
Ce-ar pofti lumea sa vada.
Dar de nu e duhul
Cel ce se cade sa decida,
La ce bun consumi o viata neimplinita?
De nu-i suflare intre oameni
A ta masca s-o topeasca,
Atunci ce-i soarta asta sangeroasa
De nu-i o carte disperata?
In as nu e intotdeauna sfarsitul
Intocmai cum neumblatul
Nu se umple de suflarea vantului,
Ci de multa omenire
Care casa nu-si gaseste.
Dar a nesatisfacutului sete
Existenta nu i-o potoleste.
Iara pentru acela de nu cauta
A spiritului impacare,
Ci in van miraje fugareste,
Nu-i multumitoare lumea noastra toata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu