Indragostitii anonimi

Buna,

Numele meu este Mia si m-am indragostit.
Am fost "treaza" timp de XX ani .
Am crezut ca am descoperit iubirea.
Si inca de cate ori ...
M-am pacalit singura ca alegerea imi apartine.
Ba chiar am crezut ca sunt incapabila sa iubesc.
Pretuiesc mult oamenii din jurul meu si nu-i pot vedea suferind.
Adevarul e ca nu ii iubesc.
Doar ma simt responsabila pentru ca vreau sa fiu un om bun.
Sunt gata sa ma sacrific pentru fiecare dintre ei.
Dar nu ii iubesc.
Daca ar disparea posibil sa curga o lacrima sau doua, m-as spala pe chip si atat.
Daca m-ar trada poate ca m-ar durea.
Orgoliul meu nu prea are limite.
Si cu toate astea - eu nu ii iubesc.
Le-as darui totul doar din bunatatea inimii mele.
M-as preface cu succes ca ii iubesc doar sa nu ii doara.
Pentru ca pe mine ma doare ...
Am cunoscut pe cineva, ii port o iubire bolnava...
Care nu ma lasa sa respir de teama.
Care nu ma lasa sa renunt.
O iubire care ma transforma.
O dragoste care nu ma lasa sa dorm, nu ma lasa sa mananc, nu ma lasa sa gandesc.
O dragoste pentru care as muri.
Un singur om si doua eu- una se prabuseste si una ar plati orice pret.
El este atu-ul tau de ma cauti.
Am ajuns aici , acum , pentru ca eu am ales , nu viata.
Acum alege el .
Cand reusesc sa ma adun putin si sa gandesc rational- trebuie sa il las sa plece din atat de multe motive, dar nu imi ies cuvintele pe gura.
Ce se intampla cu mine ?
Am inceput iar sa fumez. Sec .