Cu inima sparta

Am cunoscut, mama, o fata.

O zeita intunecata.

N am putut sa o ating caci era deopotriva 

Si timida si infumurata.

Era prea mult pentru mine.

Am dat sa plec si m a sarutat

Apoi mi a zambit ca un copil neastamparat.

Si am prins mana ei fierbinte 

Cu palmele mele naive.

S a intors si m a privit-

Am vazut atunci in ochii ei o teama .

Am descoperit o de spiritul ei rebel

Si m am mintit singur ca e o frica lumeasca...

N am stiut atunci, maicuta, 

Cum o oglindea privirea mea.

Am strans o si am pastrat o

Si am inteles tarziu 

Ca teama ei eram nu eu- 

Ci n ea ardea. 

Avea in ochi flacara timpului 

Si frica de acesta.  

"Ma iubesti?"- m a ntrebat odata...
Ce dragoste obscena!

Si a plecat. Definitiv.

Am ramas cu inima sparta.