De la oras

Am fugit mereu dupa barbatul care mi-a intins rasete pe fata,
Care m-a speriat sa fug departe si-a venit si mi-a prins mana,
Care m-a oprit sa ma tina strans, strans in brate...
Dupa barbatul pe care nu-l puteam privi in ochi de teama sa,
Barbatul care vorbea calm, senin si ...dulce.
Cel de stia ca eu in sinea mea inca-s copil si ma juca,
Acela de imi saruta mainile si ma asculta.

Am fugit mereu dupa barbatul de-a-nteles ca-s vanatoare,
Dar ca nu ma tenteaza ce vanez, ci cel de ma vaneaza.
Dupa acela de stia ca-i sunt egala si dupa numele mare ma striga,
De nu mi-a dat un ordin ca stia ca nu il voi asculta,
Barbatul care cand greseam se amuza grozav,
Acela de ma supara, ii intorceam spatele si el ma imbratisa.
Cel de l-am numit sufletul meu pereche si l-am parasit.
Dupa barbatul ala am fugit.

Am fugit mereu dupa barbatul care stia ca-s acolo unde ma lasa.
La care nu i-am zis o vorba si m-a inteles cu totul.