Coloana finitului

De as urca vreodata scari, n am sa le urc privind in urma.
Pe ale vietii trepte nu i decat un sens .
Si impacati fiind cu faptul ca nu avem de ales,
Ce mai pierzi de te tot prinzi de cruci cazute,
Hai mai bine sa devenim zidari .
Ce tot gandesti ...
Pentru ce sa cimentam ziua de maine
Cand stim ca in picioare stand,
Adevarat graiesc,
Rolul nostru i doar sa fim actori.
Uite, da,
Acum, aici, crescusem mari.